Sabia.

Luir Kaal deținea o sabie, un paloș de fapt. Toată lumea din vremurile respective avea o sabie. Erau vremuri tulburi și agresive.

Cei mai mulți, în timpul duelurilor care erau omniprezente la întâlnirile din socializarea gregară, sterilă și inutilă, doar simulau atingerea săbiilor. Deși toți își foloseau săbiile în interacționarea dintre ei, dintre persoane de același sex, dar și cu persoane de sex opus, nimeni nu folosea tăișul.

Toată lumea folosea lateralul săbiei ca să fie cât mai puțin ofensivi sau cât mai puțin agresivi. Cât mai puțin serioși, să rămână glumeți, haioși, asta se cerea: să fii ”cool”, de gașcă.

Cei mai mulți foloseau săbiile pe post de apărătoare. Sabiile erau tocite ostentativ sau chiar rotunjite ca să nu facă nici un rău chiar dacă ar fi fost folosite agresiv. Câțiva își făcuseră săbii din lemn, unii din plastic moale, alții chiar din baloane umflate cu apă sau cu aer. Unii aveau chiar câte două sau trei sau patru săbii și ținând câte două în fiecare mână le foloseau în forma de ”x” sau punându-le paralel pe de-a lungul corpului doar pentru a se apăra atacul altora. 

Agresivitatea, onestitatea, adevărul erau văzute foarte prost în acele vremuri. Și era extrem de bine recompensată persoana care mânuia sabia fără să atingă pe celălalt. Ba chiar persoana care reușea să mângâie pe adversarul tău atât de gingaș și atât de delicat cu vârful sabiei sau cu mânerul era premiată prin aplauze și mâncare și băutură gratis. Mulți supraviețuiau așa, non-combat. Preferau să aibe săbii de carton și să trăiască liniștiți fiind bine văzuți și susținuți de societate. Ei viețuiau, în fapt.

Luir Kaal nu mai dorea să mai trăiască deloc așa încă de mic. Fusese și el hrănit de societate doar ca să tacă din gură supus și să nu-și folosească tăișul. Fusese răsplătit să se uite doar la Ecran și să mănânce doar prin tuburi și țevi. 

El avea acum sabia ascuțită zilnic și tăia capete pe loc acolo unde trebuia. Mânca doar mâncare vânată de el, preparată de el sau de femeile lui, mânca crud, fusese văzut deseori mușcând asemeni unui sălbatic din prada încă vie cu sângele încă șiroidu-i pe maxilare. 

Își asuma responsabilitatea misiunii lui precum și riscul ca într-o zi un barbar mai tânăr și mai puternic să-l decapiteze și pe el dacă va părăsi calea cea dreaptă a adevărului și dacă-și va abandona misiunea. 

Când Luir Kaal va înceta să mai fie rațional și nu va mai folosi sabia corespunzător și zilnic, un venetic sălbatic îl va scurta negreșit imediat oferidu-i posibilitatea penitenței și căinței.