Misiunea

Sângeriul Luir Kaal avea o singură cale pentru a fi fericit, mulțumit: să-și îndeplinească misiunea. Iar a sa misiune era să caute adevărul, să spună tot adevărul obiectiv, real, actual, factual. Să-l transmită și celorlalți asemenea lui și să apere adevărul rațional cu prețul vieții lui. Chiar folosindu-și sabia extrem de tăioasă pe care și-o ascuțea zilnic și cu care se antrena săptămânal.

Această misiune a lui îi dădea putere de dimineață până pe parcursul întregii zile în care de cele mai multe ori nu mânca mare lucru. Bea doar apă sau sânge proaspăt. Trăgea de multe ori sângele vânat pe nări. 

Misiunea lui îi furniza liniștea în seriile înghețate de iarnă sau în cele extrem de fierbinți dându-i pacea somnului și trezindu-l plin de vigoare și de determinare a doua zi dimineață. 

Misiunea devenea cu atât mai nobilă pentru că erau din ce în ce mai puțini care păstrau curățenia și salubritatea morală, fizică și spirituală a speciei prin tăierea de capete și îngroparea morților vii care umblau brambura pe străzi cu lanțurile zornăind atârnate de mâini și de picioare.

Cu această misiune nobilă și unică, sângerosul Luir Kaal și-a făcut mulți dușmani. Majoritatea oamenilor din timpurile acelea nu dorea să afle niciodată adevărul. Erau marii stăpâni de sclavi și robi care trăiau din ignoranța supușilor. Ei preferau ca ai lor servanți să rămână orbi, neștiutori și legați și interconectați la conductele de alimente și afecțiune automate pe care tot ei le plăteau către stăpâni. Ei doreau doar să se uite în ecranele presetate care le tapetau casele și străzile și locurile de muncă și să trăiască într-o lume ideală din interiorul craniilor lor având la gât acea zgardă electronică care definea majoritatea.

Este adevărat că existau câteva persoane cu aceeași tăioșenie ca Luir Kaal și care erau părtașii misiunii lui. Erau persoane care voit sau nevoit, direct sau indirect, deveniseră membri ai misiunii: a căutării, aflării, promovării și apărării adevărului obiectiv. Dar numărul lor își era în continuă scădere și cei mai mulți dintre stăpnii de sclavi și sclavii înșiși îi goneau zi și noapte din preajma lor ostracizându-i, izolându-i, denigrându-i sau pur și simplu separându-se față de ei.

Lupta de asanare devenea cu atât mai grea, zi de zi.

Luir Kaal rămânea în viață atâta timp cât își urma misiunea. Dacă s-ar fi oprit măcar o singură zi de căutarea și spunerea adevărului, nu era cazul, ar fi fost vânat de ceilalți asemenea lui care făceau curățenie și printre ai lor. Lumea trebuia curățată și exemplul personal ferm și nemilozitatea permanentă erau singurele șanse. Oricum șansele de reușită totală erau mici, dar asta era singura cale. Mila, toleranța, iertarea nu ajutau aici. Dimpotrivă. Încurajau răul să continue.