Fabulosul Luir Kaal

Lumea se întreba în acele vremuri de ce ar putea și ar vrea cineva să-și asume cu asemenea misiune. Să spună și să apere cu sabia adevărul. Pentru că nimeni nu mai era interesat de adevăr. Și mulți se întrebau mai departe: care este beneficiul?  Care este recompensa, care este motivația pentru care Luir Kaal făcea acest lucru?

Sângeriul Luir Kaal avea o singură cale pentru a fi fericit, mulțumit: să-și îndeplinească misiunea. Iar a sa misiune era să caute adevărul, să spună tot adevărul obiectiv, real, actual, factual. Să-l transmită și celorlalți asemenea lui și să apere adevărul rațional cu prețul vieții lui. Chiar folosindu-și sabia extrem de tăioasă pe care și-o ascuțea zilnic și cu care se antrena săptămânal. Această misiune a lui îi dădea putere de dimineață până pe parcursul întregii zile în care de cele mai multe ori nu mânca mare lucru. Bea doar apă sau sânge proaspăt. Trăgea de multe ori sângele vânat pe nări. 

Luir Kaal deținea o sabie, un paloș de fapt. Toată lumea din vremurile respective avea o sabie. Erau vremuri tulburi și agresive. Cei mai mulți, în timpul duelurilor care erau omniprezente la întâlnirile din socializarea gregară, sterilă și inutilă, doar simulau atingerea săbiilor. Deși toți își foloseau săbiile în interacționarea dintre ei, dintre persoane de același sex, dar și cu persoane de sex opus, nimeni nu folosea tăișul. Toată lumea folosea lateralul săbiei ca să fie cât mai puțin ofensivi sau cât mai puțin agresivi. Cât mai puțin serioși, să rămână glumeți, haioși, asta se cerea: să fii ”cool”, de gașcă.